Stay hungry. Stay foolish

2011-01-23T13:40:00.003+02:00

Daca sunteti soferi, probabil ca ii stiti pe cei care se chinuie o gramada sa intre in fata ta, fie de pe o strada laterala, fie de pe banda vecina, fie mai stiu eu de pe unde. Nu sunt prea grozavi, asa ca te chinuie si pe tine cu manevrele si ezitarea lor. Dar dupa ce au reusit, accelereaza masina aia de o ia naiba! Adica sa iti arate ei tie ca a fost un accident si o exceptie faptul ca s-au ametit atata sa faca o miscare si ca ei de fapt sunt cei mai jmecheri ever...hate them!

Sa ne aerobicam!

2011-01-15T19:19:00.002+02:00

Da, da, da, merg la aerobic! Acum cativa ani, faceam gimnastica in casa cu mare spor, dupa care am mers putin la sala, dupa care m-am apucat de alergat vreun an si ceva. Dupa care nimic. Dupa care a aparut Pisică: merge la sala de ani de zile, arata ca un inotator, e in forma, etc....ma rog...you got the point :D Trebuie sa ma ridic si eu la inaltimea asteptarilor.
Zis si facut. Pentru ca, desi iubesc alergatul, stresul si oboseala psihica ma dau gata cand ajung acasa dupa serviciu si nu ma mai pot urni din loc, singura varianta e sa ma duc intr-un loc in care o duduie teapana ma motiveaza cu "Haide!Haide!", "Ridica si mentine!", "Asa! 1, 2, 3....10! si inca un 10! Acuma!". Ati vazut filmele alea cu scene filmate la aerobic, in care o tanti de 40 de kile tipa la niste don'soare care mai de care si ele isi agita piciorushele si funduletzele si abdomenele, toate in acelasi ritm, iar printre ele e o zuza care nu are ce cauta acolo pentru ca e mai mereu in contra-timp si se misca oricum ca o foca? Ei bine, aia sunt eu.
Primele 2 sedinte de aerobic au fost teribile. Aproape mi s-a facut rau dupa ele, dar am descoperit ulterior si de ce. Lipsea domne' sticluta de apa, pe care vazusem ca o cara colegele mele experte dupa ele, dar nu pricepusem de ce. Acuma stiu secretul :D, deci sunt mai aproape de a intra in liga cunoscatoarelor. Sau nu...Inca nu reusesc sa ma descurc prea bine cu logistica: echipamentul nu e tocmai cel mai bun, il car intr-o punga roz de la nush' ce magazin de haine, nu prea stiu cum sa ma imbrac cand ies de acolo, mai ales ca afara sunt 5 grade, etc. Dar o sa le mai dibuiesc eu, dupa prima luna.
Deocamdata am fost doar la 4 sedinte, dar indeajuns ca sa imi dau seama si ca exista mai multe specii de femei la aerobic:
1. Experta aerobica. Are intre 40 si 50 de kilograme si daca ajunge la 52 se deprima. La greutatea asta, evident ca nu are forme. Stie toate exercitiile, are super ritm, pantofi de sport speciali, leggings speciali, e serioasa si umbla cu capul pe sus. Unele au un echipament usor transparent, ceea ce nu e fun deloc, mai ales daca stai in spatele lor, cum am patit eu azi, si poti sa vezi prin tesatura culoarea lenjeriei. 18-35 de ani.
2. Pitzi-aerobica. Specie mai rara, dar care se lupta cu indarjire pentru supravietuire. Este invariabil vopsita, cu parul lung, prins chic intr-o coada de cal, machiata si fardata si rujata (!!!!!), umbla cu buzitzele scoase in fata ca EBA si e tare mandra de prestanta ei aerobiceasca, pe care si-o admira in oglinda. Specia nu depaseste varsta de 30 de ani.
3. Gospodina aerobica. E o gospodina...nu stiu ce sa zic altceva. Femei de 35-45 de ani, deprimate si apasate, sau usor confuze cu privire la prezenta lor acolo, tacute, unele cu copii care vin la piscina de langa sala de aerobic. Dar care chiar incearca sa faca ceva ca sa arate mai bine, pentru self-esteem probabil. Ceea ce e de respectat pana la urma.
4. Corporatista. Cu echipament super fancy de firma, dar cu burtica si cu alte parti ale corpului evident nelucrate de ceva vreme, intre 33 si 45 de ani, usor de imaginat in posturi de CxO datorita atitudinii afisate. Evident mai ingrijite decat gospodinele, dar temperate la efort si umbland de multe ori in gasca.
5. Foca aerobica. Ca mine adica. Tot timpul in contra-ritm, imbracata destul de neadecvat pentru miscare, iese tot timpul lesinata de la ora, transpirata si umbland pe 2 carari. Transcende detalii cum ar fi varsta sau greutate. De exemplu, eu nu sunt o rotunjoara, dar asta nu inseamna ca rezist mai bine la efort decat o fata supra-ponderala. Foca nu intelege tot timpul instructiunile, ca sa nu mai zic de executie. Si simte ca nu are nici o sansa sa ajunga o experta. Dar pana la urma nici nu vrea :D

"The social network"

2011-01-15T18:46:00.002+02:00

...Sau de ce bogatii sunt bogati. Cam asa e cu filmul asta, care m-a indignat atat de mult, incat simt nevoia sa scriu pe blog.
Pentru cine nu l-a vazut, este despre cum a aparut Facebook si despre cele 2 procese in care Zuckerberg a trebuit sa plateasca daune unor domni: pentru furt de proprietate intelectuala si pentru inselaciune in acte (sau fraierire, mai pe romaneste). Nu stiu ce m-a indignat mai tare: faptul ca se intampla asemenea lucruri, ca actorul care il joaca pe Z. nu arata nici un fel de remuscare, sau ca Pisică era total impasibil, ba chiar aproba oarecum comportamentul fondatorului Facebook (Pisică e iubitul meu, detalii intr-un episod viitor). Ne-am si ciondanit dupa ce s-a terminat filmul, pentru ca eu injuram de mama focului duplicitatea si jigodismul respectivului, iar amicul zambea intelegator. Anyway....Uitati-va la film daca vreti sa stiti cum se fac "the big money". Sau poate nu?! inca mai trag speranta ca exista afaceri de amploare in lumea asta care nu s-au intemeiat neaparat pe minciuni, tras pe sfoara prietenii cei mai apropiati, furat, etc. etc.
Nu am inteles de ce actorul principal e atat de serios si de schizoid in film. Pe Zukerberg il vad aratandu-si coltzishorii tot timpul prin poze. S-o fi schimbat de cand a trecut de la statutul de mate-fripte la cel de miliardar si de aia se hlizeste vesel or what?! mi s-a pus pata pe el, clar, dar nu ma pot abtine dupa ce am vazut "The Social Network". Si daca e cineva care vrea sa ma contrazica, e binevenit.
In rest, filmul e destul de bine facut, chiar si fara subiectul extrem de interesant prin actualitatea lui, iar Justin Timberlake chiar joaca ok. Nu m-am deranjat sa caut cum il cheama pe actorul principal, dar si ala e de notat.
So watch and learn!

Culmea lui couchpotato....

2010-09-30T16:07:00.001+03:00

...este cand pisica ta de 9 luni de strecoara singura sub plapuma, in pat, si se uita cu privirea fixa si cu urechile mega ciulite la Mircea Badea....

Ce caut eu in viata mea?

2010-09-12T19:24:00.002+03:00

Training de produs la Viena. 2 zile pline de prezentari tehnice si sedinte de forecast. Vreme urata afara, hotel la periferie. O minune, pe scurt. In prima zi, am intarziat cam 2 ore. Ca urmare, m-am dus intai la cafeteria hotelului sa imi alin nefericirea cu o ceasca de cafea si un croissant cu ciocolata. Ca o veritabila pitzi, mi-am luat cescuta si croissantzelul si m-am indreptat spre sala de curs. Poc, poc, cu toculetzele si cu bluzita turcoaz. Deschid usa tocmai cand un coleg dadea sa se strecoare afara. Apuc sa vad in sala exclusiv colegi de sex masculin, dar nu imi fac bine vant sa intru, cand amicul care tocmai se strecurase pe langa mine ma trage de maneca.
Ma intorc. El, jenat: "I think you have entered the wrong room". Eu, speechless: ".....". El, insistent: "I don't think you got the right room". Eu, ofuscata: "No, I think I got it right". Si intru, desigur, sub privirile a vreo 30 de colegi foarte absorbiti de drivere, procesoare si memorii, numai ca sa observ ca nu mai e nici un scaun liber. Asa ca il ascult pe colegu', imi spun ca nu am ce cauta acolo si ies. Pacat, si tocmai cand ma pregatisem cu cateva intrebari super mega tehnice...

2010-09-12T17:56:00.002+03:00

Acum cateva zile, am fost la "Schweizerhaus" in Prater, impreuna cu 6 colegi. Unul dintre ei, urmarindu-ma in timp ce mancam un respectabil ciolan de porc cu varza murata, alaturi de o halba de bere, mi-a marturisit ca nu m-a vazut niciodata mai incantata. Nu am avut inspiratia de moment sa ii raspund ca nu m-a vazut niciodata dormind...

Armenia - inapoi in copilarie

2010-09-05T13:49:00.004+03:00

Dupa 6 ani de rugaminti si invitatii din partea amicei Dina si de scuze mai mult sau mai putin intemeiate din partea mea, vara asta am ajuns in Armenia. Pentru 6 zile care au fost o combinatie intre aromele, peisajele si oamenii copilariei mele de pana in 6-7 ani si o emisiune de la NatGeo de acum cateva luni care se chema ceva de genul "Don't tell my mom i've been in....".
Pentru ingrijoratii cu privire la siguranta unei calatorii in Caucazul de Sud, trebuie sa zic de la inceput ca singura tara in care m-am simtit mai safe decat in Armenia a fost Finlanda. Masina inchiriata pe care am avut-o a fost incuiata de foarte putine ori, oamenii au cu totul alte griji decat sa se holbeze la tine, oricat de exotic ai parea, consumul de alcool este neobservabil pe strada, la fel cersetorii, si, una peste alta, fiecare isi vede de treaba lui fara nici o intentie de a-ti incalca in vreun fel granitele. Armenii sunt modesti, politicosi si blanzi, extrem de prietenosi si saritori, iar sentimentul de comunitate de acolo nu l-am mai simtit in Romania de aproximativ 20 de ani.
Dupa o prima zi in Yerevan, am plecat intr-o mini expeditie de 3 zile prin tara, impreuna cu Dina, cei 2 prieteni ai mei care m-au insotit in aceasta calatorie (hello, guys!!) si un sofer-ghid foarte simpatic si rabdator cu nenumaratele noastre doleante si dorinte, cele mai multe legate de prezenta mancarii.
Pentru ca am ajuns la mancare, trebuie spus ca acest aspect ar merita un blog al sau propriu. Mancarea la armeni este delicios de naturala. Totul are savoare si gust, este in abundenta, costa putin, nu ingrasa, o mare parte este home-made (iaurturi, branzeturi, paine, etc.) si este garnisita cu multa multa verdeata (imi ploua in gura deja...). Dupa ce am mancat in mai multe ocazii "Armenian BBQ", pot sa spun ca viziunea mea asupra a ceea ce inseamna un gratar s-a schimbat radical. In general viziunea mea asupra mancarii a suferit mutatii profunde in Armenia si revenirea la supermarketurile romanesti imi pare trista si deprimanta. Cu cateva exceptii, notabile de altfel, toate felurile de mancare au fost extraordinar de gustoase si infulecate rapid de cei 3 romanashi gurmanzi.
Piata din Yerevan a fost o alta experienta once in a lifetime, cu tarabe pline de sujukh, fructe uscate, mirodenii si seminte, raci vii, coarne, macese, alune de padure, dar si carne de porc si miel expusa complet raidurilor mustelor. De la o astfel de taraba a trebuit sa cumparam carnea de miel pentru drobul de rigoare cerut insistent de gazda, iar trecerea peste prejudecatile unei astfel de achizitii a fost dureroasa. Dar suntem inca in viata, drobul a iesit corespunzator si avem cu siguranta toti un sistem imunitar mult mai puternic decat la plecare.
Revenind la calatoria prin tara, tot ce pot sa zic este ca a fost o adevarata aventura. Armenia este o tara muntoasa, deci mai mult de jumatate din timp am parcurs un fel de Transfagarasan, dar mult mai lung si plin de masini "vintage". Armenii au un fel de a conduce extrem de asemanator cu ceea ce se vede prin filmele-documentar despre tarile arabe sau prin comediile frantuzesti ale anilor 60-70. Dar au si foarte putine accidente. Tot ce am vazut acolo a fost un camion iranian rasturnat. Se franeaza si se claxoneaza agresiv, iar amestecul de masini rusesti din anii '40 cu Lexus-uri si BMW-uri este absolut delicios.
Despre peisaje si locuri de vizitat - numai de bine. Natura este spectaculoasa si, mai ales, nepoluata. Cer de noapte ca in Armenia nu am mai vazut de vreo 10 ani cel putin: clar, plin de lumini, cu Calea Lactee vizibila si cu stele cazatoare. Bisericile si vestigiile vechi de cel putin 1000-1500 de ani si aflate in cele mai neasteptate locatii merita tot efortul de a parcurge niste drumuri aflate in conditii destul de precare. Trebuie sa cunosti insa destul de bine geografia locurilor, pentru ca nu sunt puse in valoare, la fel ca si cele mioritice. Suvenirurile armenesti sunt interesante si colorate si ne-am intors toti cu diverse cutiute, tablouri, gablonturi, covorase, etc.
Ca o concluzie, Armenia merita vizitata cu masina si cu un ghid profesionist. Iti depaseste orice asteptari prin frumusete, savoare si spectacol si iti lasa un gust aromat de mirodenii.

2010-07-12T19:33:00.002+03:00

De vreo 3 luni tot citesc la "Istoria lui Dumnezeu", o carte foarte bine scrisa despre ideea de Dumnezeu de-a lungul vremurilor, epocilor si religiilor monoteiste. Nu e o carte de popularizare, dar nici istoria religiilor a lui Eliade nu este, asa ca poate fi abordata de un public destul de numeros.
Dar nu despre carte vreau sa scriu, ci despre faptul ca am realizat (pentru a nu stiu cata oara...daca mai era cazul...) ca "toate-s vechi si noua toate". Citind ieri capitolul despre iluminism si, printre altele, despre tribulatiile lui Diderot, mi-am dat seama ca, in afara de diferentele in felul in care ne satisfacem nevoile de baza (hrana, adapost, etc.), si in afara de o spoiala de drepturi ale omului (pe care le uitam extrem de repede atunci cand trebuie), restul a ramas de sute si chiar mii de ani la fel. Oamenii se intreaba si acum, ca si atunci, unde e Dumnezeu daca e atat de mult rau in lume, de ce isi fac semenii lor rau unii altora, de unde atata prostie, lacomie, invidie, avaritie, meschinarie, lasitate, etc. Aceleasi si acelasi teme filozofice se dezbat de mii de ani, plecand de la aceleasi si aceleasi realitati umane.
Da, stiu, este extrem de evident, dar, de fiecare data cand ma izbesc de aceasta evidenta, discutiile despre evolutia civilizatiei umane si despre avantajele vietii moderne mi se par de-a dreptul inocente. Dupa care imi revin si incep din nou sa cred in ele...

Despre recunostinta si alte vicii

2010-07-12T18:47:00.002+03:00

Aceasta va fi o postare scurta, in care imi voi permite sa arunc un sfat umil in eter (inclusiv catre mine). Dragi si drage, mai oameni buni, tovarasi, prieteni, nu mai asteptati recunostinta pentru lucruri care intra in responsabilitatea voastra. Daca sunt lucruri/actiuni, etc., care iti apartin pentru ca asa scrie in fisa postului, oricare ar fi ea, fa-le si nu mai astepta sa aplaude lumea in jur ca ti-ai facut treaba. Era normal sa o faci, de aia esti platit. Aaaaaa, ai facut treaba aia si bine, nemaipomenit, inseamna ca ai inteles cum merg lucrurile intr-o societate normala, nu intr-una plina de antisociali.
Suntem deja prea multi care ne inchipuim ca trebuie sa se ploconeasca cineva de fiecare daca cand mutam o ata, ca trebuie sa fim scaldati in osanale si sa incasam 7 prime numai pentru ca ne-am indeplinit atributiile. Fals! daca ti se pare ca atributiile respective au fost trasate pentru vreun Hercule, o Catwoman sau vreun Inspector Gadget, nu mai accepta postul respectiv si asa nu vei avea dupa aceea pretentii sa cada lumea pe spate ca ti-ai facut jobul. Si nici nu vei face viata amara colegilor si sefilor care trebuie sa se roage de tine ca sa iti faci treaba.
Si, by the way, se aplica si la alte tipuri de relatii, nu numai la cele contractuale. Inainte sa va bagati in ceva, orice ar fi respectivul "ceva", sondati inainte, vedeti despre ce e vorba, ce presupune povestea respectiva, ca sa nu va gasiti dupa aceea in situatia de a protesta ca nu stiati, ca nu va asteptati si, prin urmare, sa vi se para o minune dumnezeiasca faptul ca faceti fata la o situatie pe care singuri ati ales-o.

de Paste

2010-04-04T22:00:00.002+03:00

Acum 6 ani, am invitat o foarte buna amica, din Armenia, la un Paste la Eforie. Erau anii mai grei ai familiei mele si venirea unui oaspete a fost binevenita la masa de sarbatoare, pentru ca ne-a facut sa zambim si sa mai uitam. Am mers si la slujba de Inviere, unde si eu si sor-mea ne-am dat masura cunostintelor crestinesti, nefiind in stare sa explicam o gramada din ritualurile care se petreceau acolo unui crestin de rit vechi armenesc, cum e Dina. Dar ne-am simtit bine si, culmea, ne-am distrat.
Anul trecut, de Paste, am avut un alt oaspete, de peste ocean de data asta, pe care l-am indopat crestineste si cu mare simt de raspundere. L-am dus si la slujba, desi bietul a inteles cu siguranta mai putin decat Dina, dar s-a conformat si a luat si el lumina, cu ochii mari si traind in mod evident o experienta unica...mai mult sau mai putin inedita... Dar ne-am simtit foarte bine cu totii si am simtit sarbatoarea cu adevarat.
Anul asta imi dau seama pentru prima data, uitandu-ma in urma, ca o sarbatoare se traieste mult mai frumos cu oaspeti la masa. Dar nu neaparat cu rude sau cu prieteni de demult, ci cu oameni pe care ii ai pentru prima data in casa sau la masa si e o ocazie sa le arati ce inseamna o sarbatoare pentru tine, ca om. Si sa incerci sa faci un pod intre ce stii si simti tu despre o zi speciala si ce stiu si simt ei. Si iese frumos, dincolo de mancare, slujbe, lumanari si distractii la tv. Asa ca imi voi face un obiectiv din a aduce prieteni de peste tot la masa de Craciun si de Paste, pentru a impartasi bucuria si zambetul cu altii....pentru ca asa bucuria si zambetul cresc mari si frumoase.

Finlanda

2010-01-03T12:07:00.003+02:00

Aseara m-am intors din ceea ce a fost cea mai socanta experienta turistica a mea de pana acum. Finlanda nu e doar o alta tara, e alta lume, alta planeta, iar pe finlandezi am ajuns sa ii respect ca pe o alta rasa de fiinte.
Lista de suprize a fost extrem de lunga, de la lipsa gardurilor la case si a grijilor ca cineva ti-ar putea fura Mercedesul lasat pornit si cu cheile in contact timp de 20 de minute langa aeroport pana la curatenia si organizarea impecabila, de la modestia si blandetea oamenilor pana la lipsa oricarui tip de uratenie sau dizarmonie in peisaj. Nu mai comentez calitatea drumurilor si a stilului de condus (in plina iarna si cu zapada si gheata pe sosele), pentru ca au ramas printre ultimele lucruri care merita amintite.
Cel mai important lucru despre Finlanda este insa ca e o imensa padure. 90% din timp ai impresia ca te afli intr-o padure de brazi, excelent semnalizata si foarte usor de parcurs datorita drumurilor. Consecinta fireasca este ca finlandezii traiesc in padure. Pe bune! Dupa un indicator de localitate peisajul nu se schimba cu nimic si uneori trebuie sa faci adevarate eforturi ca sa vezi unde se gasesc casele, pentru ca acestea sunt ascunse printre palcuri de brazi. Pe mine m-au ajutat desigur luminitele de Craciun de la geamuri si pot sa jur acum ca toate cartile postale, desenele animate si ilustratiile de Craciun in care apar case impodobite si inconjurate de zapada sunt inspirate din Laponia.
In rest, m-am plimbat cu sania pe un lac inghetat, am vazut reni (am si mancat...:D), am dat o fuga pana in Suedia, m-am bucurat de aproximativ 4-5 ore de lumina/zi, am inghetat la -20 de grade, am aruncat cu artificii in noaptea de Revelion, l-am vizitat pe Mos Craciun la cercul polar, am fotografiat un spargator de gheata, am mancat supa de somon si fructe de padure finlandeze, am facut sauna in fiecare zi si am iesit dupa aceea cu picioarele in zapada si cu un simplu prosop pe mine....chestiile obisnuite pentru un finlandez. A fost o vacanta extrem de speciala si recomand tuturor, daca nu o escapada in Laponia, macar una in sudul Finlandei, ca sa iei contact cu alta lume, mai buna, zic eu :)
La multi ani!

5 ore

2009-12-19T20:13:00.003+02:00

Atat am facut de la Bucuresti la Eforie Nord aseara, cu plecarea la 22.00 si sosirea la 3.00 a.m. Fabulos. Stiu ca va suna naiv, dar continuu sa fiu surprinsa de faptul ca, la prima ninsoare, care nici macar nu e una masiva, nu suntem in stare sa tinem deschisi 100 de km de autostrada amarata, de 2 benzi pe sens, si trebuie sa inchidem diverse portiuni din ea.
Cu aceasta ocazie insa, dincolo de frustrarile legate de impotenta celor de la drumuri, am bifat cateva lucruri bune:
1. am revazut vechiul drum Drajna - Fetesti...ce vremuri, domne, in anii '80, cand mergeam cu Dacia de la Constanta spre capitala, si parea ca dureaza o vesnicie sa ajungi, daca nu o vesnicie, atunci vreo 4 ore sigur.
2. am vazut niste peisaje superbe, in mijlocul viscolului si al noptii, unele mai fantasmagorice decat altele.
3. am invatat cateva trucuri de condus de la un sofer profesionist (sa traiesti, Cosmin!).
4. ne-am jucat cu masina pe polei....
5. ....si in santul cu zapada. Da, la o depasire, am prins santul si acolo am ramas, cu toate sfortarile posibile. Ne-a scos in 10 secunde nenea cu utilajul de deszapezit, dupa 30 de minute de zacut intr-o rana. Fun!!!
6. mi-am invatat limitele si stiu acum ca aseara nu as fi putut sa ajung cu masina decat maxim la Drajna, desi eu m-as fi incumetat mai departe :)
7. mi-am adus aminte de viscolul si vantul turbat al copilariei si adolescentei mele petrecute la Constanta...si a fost bine!

Anno Domini 2009

2009-12-02T20:11:00.002+02:00

Azi, in fata mea, la Centrofarm, era o femeie care vroia sa renunte la cardul de fidelitate al respectivului lant de farmacii. Motivul? Nimic mai simplu si firesc: vine sfarsitul lumii, iar pe card era trecut numarul 666, undeva in succesiunea codului de bare. Atat.

http://anaface.com/

2009-10-30T21:15:00.002+02:00

La sfatul Irinei, am intrat si eu pe sus-numitul site si m-am analizat. Am iesit undeva la 8, dar nu asta e buba. Buba e ca mi s-a confirmat ceea ce ii repet mamei de ani de zile si ea neaga ca nu si nu. La toate fotografiile pe care le-am introdus, comentariul care se repeta cel mai des este ca am nasul mai lat decat ar trebui pentru fata mea. Stiam eu! Vezi, mama??! Mai zi ceva...I l-am dat si sora-mii, care e in aceeasi situatie, sa aiba si ea argumente in fata admiratiei materne pentru cei doi pui de cioara.

Cum sa mananci ciorba de perisoare la Tg-Jiu

2009-09-19T10:22:00.002+03:00

Simplu. Te trezesti intr-o dimineata, pe la 6 si ceva in cazul meu, si o pornesti la drum. La mine a fost de exemplu o zi de joi, in care la 8 trebuia sa fiu in Piata Dorobanti ca sa ma intalnesc cu M., colegul insotitor si detinator de masina. Din fericire, M. a venit cu 4x4 din dotare, ceea ce cateva ore mai tarziu s-a dovedit extrem de folositor.
Avand in vedere ca la 11.30 trebuia sa avem o intalnire in minunatul Targu-Jiu, am ocolit dibace aglomeratia din centru, am iesit pe autostrada spre Pitesti si am gonit. La un moment dat, printre bancuri, povestioare despre familii, colegi si amici, detalii despre clienti si proiecte, chiar am indraznit sa speram ca la 11 suntem in sus-numita resedinta de judet si ca vom avea timp sa bem o cafea. Zis si facut.
Ajungem la Ramnicu-Valcea. Trecem de o serie de poduri, podete si intersectii si gonim mai departe. Peste vreo 60 de kilometri, intram intr-un orasel si il anunt pe M ca am ajuns la Dragasani. M. vorbeste la telefon si se uita la mine putin patrat. Zice ca nu se poate, ca asta e Horezu. Eu ma gandesc ca lipsa de cafea dauneaza grav cititului de pe indicatoare si imi vad de treaba. Peste 2 minute, prin dreapta mea trece un indicator pe care scrie "Targu Jiu 131 km". Ii arat lui M. care, vorbind la telefon, imi face semn ca localnicii sunt retarzi. Clar, am nevoie de cafea. Sau poate au nevoie localnicii, cu indicatoarele astea ale lor. Iesim din DragasanizissiHorezu si vedem urmatoarea borna. Aflam ca ne indreptam cu 120km/h spre Caracal si de data asta ne gandim ca poate ar fi bine sa oprim langa primul localnic retard si sa il indreptam pe unde naiba suntem.
Suntem departe. Mai precis pe la 140 de km de Tg-Jiu si e deja 10.45. Am gresit drumul la seria de poduri, podete si intersectii din maleficul Ramnic si acum oscilam intre rasete si injuraturi. Norocul nostru e ca primeaza rasetele, ne intoarcem pocaiti la indicatorul cu 131 km si o luam din nou la drum. Problema e ca noul drum e destul de exotic, dovada ca nu prea sunt masini pe el...Sarim din deal in deal, serpentina in serpentina si din groapa in groapa, masina rezista eroic, taranii pe langa care trecem se uita la noi ca la camile chinezesti, dar noi aveam parca o intalnire la 11.30 si nu ne lasam asa usor furati de peisaj sau intimidati de priviri.
Ajungem doar cu 1 ora mai tarziu, cu nisipul de la rinichi scos, si avem o intalnire de fix jumatate de ora. M. ma asigura ca discutia nu se putea purta la telefon, ca era prea sensibila. Eu tot nu am baut cafeaua aia nenorocita si il aprob. In cele 30 de minute pentru care am alergat 4 ore si ceva, aflam ca interlocutorul nostru este printre altele si dezvoltator imobiliar, dar numai "in timpul liber". Cand aflam, ii zambim draguti si ne pastram hohotele pentru mai tarziu. Si eu sunt colectionara de magneti de frigider in timpul liber. Pe bune.
Pe la 1, cu afacerile incheiate, o luam la pas prin Tragu-Jiu (apropo, nu e el minunat, dar frumos e, curat e, plin de fantani si de verdeata e). Gasim o terasa si ne asezam sa mancam. Eu ciorba de perisoare, pui corsican cu legume si clatite cu urda si stafide, M. ciorba de fasole cu afumatura (si acum ma gandesc la ea), tocanita de pui cu mamaliguta si clatite cu dulceata de caise. 62 de lei. Unul dintre cele mai bune pranzuri din viata mea, cu niste portii uriase, o terasa foarte chic si niste ospatari care nu mai veneau sa ne ia banii. A meritat tot drumul, pe cuvant!
La intoarcere nu am mai alergat, am facut doar vreo 3 ore si ceva, si, socant, era sa incurcam drumul din nou. Din cauza aceluiasi malefic Ramnicu Valcea. De data asta aproape ca am reusit sa o luam pe drumul spre Craiova. N-ar fi fost bai, stiu si acolo un restaurant dragut :)

The Inglorious Tarantino

2009-09-11T16:10:00.002+03:00

Nu am reusit niciodata sa vad in intregime "Pulp Fiction"....nu stiu de ce, dar nu mi-a inspirat nimic in mod deosebit, asa ca nu mi-am dat silinta sa il diger in totalitate. Despre "Kill Bill" nu pot sa zic decat ca Lucy Liu este foarte simpatica ca si asasin feroce si sexy, mai ales cand imi aduc aminte de ea ca avocata din "Ally McBeal". In rest, tot ce pot sa spun despre acel film este "mdeah".
Aseara insa mi-am schimbat parerea. Mdeah e prea mult pentru Tarantino. E clar ca nu putem fi calduti cu omul asta si ca fie il iubim (cum observ ca face multa lume), fie ni se pare un mascarici (cum observ ca fac doar eu si vreo cativa rataciti). Pe scurt, aseara am fost la "The inglorious basterds" si it sucked big time. Dupa reclamele furtunoase de pe site-uri, bloguri, tv, ma asteptam la o capodopera a filmului de razboi, ca doar si-a propus un film de actiune omul. Din pacate i-a iesit o gluma proasta, cu extrem de putine scene de actiune, si alea mai mult sangeroase si violente decat dramatice, multa vorba fara rost si fara legatura cu ce a insemnat acel razboi, aberatii istorice fara cap si coada, teatralism inoportun si kitschos si un Brad Pitt penibil.
Nu numai ca m-am enervat ca mi-am pierdut timpul (aproape 3 ore), dar m-am si plictisit ingrozitor jumatate de film, cealalta jumatate petrecandu-mi-o vorbind cu prietenii despre cat e de prost filmul. Spre stupoarea celor din jur (da, vorbeam in gura mare, ca aveam draci), care erau extaziati, se hlizeau si aplaudau de mama focului. Din punctul meu de vedere, e ultimul film al lui Tarantino pe care incerc sa il vad si ultima data cand imi pierd timpul vorbind despre capodoperele sale. Am zis.

Concediu

2009-08-14T12:42:00.002+03:00

In sfarsit, plec in concediu 2 saptamani, dupa o vara la fel de agitata ca si cea de anul trecut. Am planuri mari: o sa dorm pana la 11, o sa joc Dragonica, o sa ma vad cu prietenii, cu rudele si o sa mananc peste in Delta. Si cam atat. Ah, s-ar putea sa mai si citesc una alta sau sa mai vad cate un film din mormanul adunat in ultimele saptamani prin foldere. Si sa dorm. Uraaaa!

2009-07-21T15:26:00.001+03:00

“ A little girl and her father were crossing a bridge.The father was kind of scared so he asked his little daughter,'Sweetheart, please hold my hand so that you don't fall into the river.'The little girl said, 'No, Dad. You hold my hand.''What's the difference?' Asked the puzzled father.'There's a big difference,' replied the little girl.'If I hold your hand and something happens to me,chances are that I may let your hand go.But if you hold my hand, I know for sure that no matter what happens,you will never let my hand go.'In any relationship, the essence of trust is not in its bind, but in its bond.So hold the hand of the person who loves you rather than expecting them to hold yours....”

2009-07-19T14:23:00.002+03:00

"Are deasupra capului, stralucind cu mii de raze, mai multe decat soarele si luna la un loc, o inscriptie, scrisa cu litere romane, care il proclama Regele Iudeilor, si, incingandu-i fruntea, o dureroasa coroana de spini, asa cum poarta, si n-o stiu, chiar si cand trupul nu le sangereaza, oamenii carora nu le e ingaduit sa fie regi in propria fiinta."
"Evanghelia dupa Isus Christos", de Jose Saramago, una dintre cele mai frumoase carti despre om, simplitate si viata. Si una dintre cele mai urate despre Dumnezeul din capetele noastre.

Cotidiene

2009-07-07T23:30:00.003+03:00

Dupa ce ieri, in timp ce alergam, au sarit 2 caini la mine (pe fundal, o tanti care spargea seminte la scara blocului si care, pariez, ii indoapa in fiecare zi pe micutzi, se auzea strigand suav "Lady, nu mama, lasa domnisoara..."), dupa ce acum vreo 2 luni a sarit o intreaga ceata de 5-6, norocul meu ca intre saritura lor si mine se afla un gard de sarma, dupa ce un alt amarat s-a dat la mine sa ma muste, nu mai stiu cand, dar s-a razgandit cand a observat ca si eu ma pot da la el (haha), azi s-a intamplat incredibilul. Un caine a facut jogging cu mine. Atat de dedicat, ca insusi un baietzash de cartier a observat "ia uite ce caine atletic!".
Sper sa ma repereze si maine si sa alerge cu mine, mai imi trece plictiseala, nu de alta. Pacat ca e un pipernicit si in caz ca se intampla sa ne atace vreo haita, mai degraba il apar eu pe el decat invers. Oricum, sprinteaza bine micutzul :)

Tristete mare

2009-06-15T16:38:00.002+03:00

Am crezut ca nu ma mai poate surprinde nimic la administratia romaneasca. Dar azi m-am inselat. Intr-un avant de incredere nelimitata si naiva intr-un minister care mi-a demonstrat de multe ori ca e populat in proportie de 80% de neaveniti, ca sa nu zic imbecili, am sunat de dimineata la help line-ul lor ca sa pun niste intrebari legate de un program operational pe fonduri europene pe care il gestioneaza.
Am sunat si pentru ca toti operatorii erau, nu-i asa, ocupati, am asteptat cel putin 15 minute ascultand muzica indiana (?!?!!) sau arabeasca, nu sunt sigura, din moment ce din cand in cand se auzea un fel de imam care chema credinciosii la rugaciune....a fost sublim, mai ales ca nu se auzea numai in receptor, se auzea in jumatate din birou, atat de tare era pus sonorul. Ma rog. Sa zicem ca misuna pe acolo niste oameni inventivi, creativi si originali, carora le place Bollywood, sau poate sunt atat de prosti ca si-a batut joc de ei implementatorul help line-ului.
In orice caz, momentul maxim a fost cand, dupa ce mi s-a raspuns de altfel foarte politicos, am pus o intrebare legata de eligibilitatea beneficiarilor de fonduri. Iar duduia respectiva mi-a replicat senina ca asa ceva nu intra in atributiile lor sa clarifice. Mai conteaza ca e din ghid?! Ca l-au scris chiar ei?! Ca era o intrebare simpla?! Nu, conteaza ca mi-a zis ca ei nu raspund la asa ceva, ca alegem noi, cititorii, varianta corecta din posibilele interpretari, si ca sa nu ma obosesc sa scriu un e-mail, ca nu mi se va raspunde oricum .....!!?!?!?!?!?....... Sunt in continuare atat de siderata de raspunsul calm si incompetent al duduii ca, sincer, nu mai am puterea sa zic nici macar "Huo!".

Ismael si fabrica de absolut

2009-06-05T22:27:00.000+03:00

Ma gandesc la acest entry de vreo 6 luni, de cand am citit cele doua carti mentionate in titlu: "Ismael" a lui Daniel Quinn si "Fabrica de absolut" de Karel Capek. Am ezitat sa ma apuc sa scriu pe blog pentru simplul motiv ca nu am stiut daca sunt in stare sa imi exprim parerea intr-un mod coerent si care sa dea adevarata valoare a celor 2 romane. Dar o sa incerc pana la urma si daca cineva se va simti inspirat sa le citeasca dupa asta voi fi mai mult decat incantata.
Sa incepem cu a doua. Fabrica de absolut este de fapt o descoperire tehnologica a unui (desigur) inginer, un motor mai precis, care, odata pusa in functiune, produce absolut. Adica emana/produce/degaja Dumnezeu. Consecinta imediata este ca, simtindu-l pe Dumnezeu care iese in valuri inefabile din masinarie, cei care se nimeresc prin jur isi schimba radical comportamentul. Ulterior insa, cand masinariile de produs Dumnezeu impanzesc pamantul, peisajul incepe sa arate din ce in ce mai tulburator, datorita perceptiilor umane diferite asupra "emanatiei", dar si datorita faptului ca, deh, a gestiona atat de mult Dumnezeu intr-un spatiu atat de stramt nu e lucru usor. Foarte pe scurt, cartea este un soi de science-fiction scris extrem de amuzant si digerabil, care pune in lumina slabiciunea umana, defectele noastre cele de toate zilele si incapacitatea fundamentala a omului de a se raporta continuu si benefic la absolut. Daca divagatiile pe teme religioaso-filozofice nu va intereseaza, nu va speriati, ele nu se regasesc in text in mod explicit, ci ascunse (pentru cine vrea sa le vada) dupa scene hilare si dialoguri spumoase. Este una dintre putinele carti ALTFEL pe care le-am intalnit pana acum si cele aproximativ 150 de pagini merita toata atentia.
Despre "Ismael" sunt sigura ca s-a scris mult si prin multe locuri, de aceea sunt plina de umilinta in a-mi exprima si eu modesta parere. Parerea mea e ca s-a scris mult pe buna dreptate. Foarte greu de descris fara a-i strica viitorului cititor placerea descoperirii, "Ismael" e un roman dialectic curajos, inteligent si creativ, cu un autor ce isi demonstreaza pe deplin ruptura fata de sabloanele clasice ale gandirii. Pe mine m-a facut, dupa multi ani, sa caut repede un creion si sa notez diverse observatii si intrebari pe marginea foilor. Fara a se lansa in demonstratii nesfarsite, cartea prezinta o teorie noua si mai "altfel" despre oameni, societatea umana si evolutia ei. Chiar daca teoria nu e infailibila si se pot gasi destule comentarii si contra-argumente, "Ismael" ramane fascinanta si imprevizibila de la un capat la altul. Pentru cine nu a citit inca romanul, parerea mea este ca se numara printre cartile obligatorii ale spiritului uman liber.

Despre bampiri si alti demoni

2009-06-01T20:22:00.003+03:00

Dupa multe tribulatii, am vazut intr-un final prima ecranizare din seria "Twilight", noua saga care ameninta sa rastoarne suprematia Harry Potter in materie de carti si filme de fantasy. Recunosc ca vazusem pe strada niste afise cu copertile cartilor doamnei Stephanie Meyer, dar o poveste cu vampiri este cam ultimul lucru pe care as vrea sa il citesc zilele astea. Asa ca, desi mi s-au parut atractive copertile, ma hotarasem ca nu merita atentia.
Mi-am zis ca daca vad filmul e de ajuns. L-am vazut. Dupa care m-am dus sa cumpar cartea.
Am avut senzatia vaga ca e o diferenta destul de mare intre scriitura si ecranizare (am avut dreptate), iar filmul m-a facut si suficient de curioasa ca sa ma arunc la a cumpara nu doar prima carte din serie, ci si a doua.
Le-am citit pe amandoua in weekend si, pe langa faptul ca se adreseaza unei categorii de varsta oarecum mai mari decat cea care citeste de obicei Harry Potter (nu ca eu nu as citi H.P.), iar anumite scene, mai ales din prima carte, concureaza serios romanele siropoase ale deceniilor 8 -9, nu am nimic de reprosat doamnei Meyer. Are imaginatie, scrie binisor pentru un roman de categoria asta si actiunea te prinde usor.
Dar ce ne facem cu primul film?! Si probabil si cu urmatoarele care se anunta....Inainte sa citesc cartea, mai aveam oarece puncte sa ii acord, dar dupa ce am citit ce facuse de fapt Meyer acolo, mi le-am retras aproape pe toate. Plus: soundtrack foarte bun, pe care intre timp l-am si descarcat. Minus: casting foarte prost al actorilor principali. Sunt sigura ca se putea gasi un vampir vegetarian mai convingator si mai aproape de descrierile autoarei decat Robert Pattinson si o Bella doar neindemanatica, nu si sleampata, asa cum arata Kristen Stewart. Plus: cateva scene cu peisaje frumoase. Minus: slab la capitolul efecte speciale si machiaj. Cineva sa cheme echipa de la Harry Potter, va rog! Machiajul lui Pattinson este patetic, ca sa nu spun mai mult, si il face mai gretos, cand ar trebui, din contra, sa il faca mai atragator. Plus: actiune mai alerta decat in carte.... Minus:....dar care pierde ideea de baza a cartii, concentrata pe romantism, pe langa multe alte scene importante din economia cartii. Plus: actorul care il joaca pe vampirul - tata rulz...si nu vreau sa dau alte detalii :D Minus: filmul are tente emo care cred ca ar fi putut fi evitate cu, din nou, un casting principal mai de Doamne ajuta.
Mai pe scurt, tind sa dau dreptate celor care zic ca saga are sanse sa devina o campioana a cartilor fantasy, dar filmele au nevoie de mult mai mult, din pacate. Sper ca banii castigati dupa primul film sa ii ajute pe producatori sa mai recruteze din echipele altora, daca nu de la LOTR, macar de la Harry Potter sau de la Lumea Disc.

To boldly go ....

2009-05-20T17:02:00.002+03:00

Am vazut "Star Trek" aseara. Dezamagitor...Nu stiu daca am vazut o comedie, un space teen-movie sau un film foarte prost. Cred ca putin din toate trei.
Nu va pierdeti timpul cu el, pentru ca este mai prost decat multe din episoadele "Star Trek". Pe de alta parte, este mai amuzant, dar cred ca numai involuntar, din pacate pentru regizor si pentru actori. Niste batai intre cowboy stelari, cativa warpi, cateva rase amarate acolo (apare si o extratereastra care seamana cu Shrek...de mare efect!!), un nene rau si vreo 2 pusti zgubilitici. Cam astea.
Pe scurt, m-am distrat copios in ultima parte a filmului, cand mi-am dat seama ce porcarie e, dar m-am enervat ca nu au fost in stare sa scoata ceva mai bun din brandul "Star Trek". Ah, si nu am inteles pana la urma: unde era Jean-Luc Picard in toata schema asta, ca in film nu apare?! Mi s-a explicat ca era mic cand se intampla filmul asta, dar pe mine nu ma intereseaza. Eu vroiam sa il vad pe Picard spunand "Engage!" :D

p.s. Tot e bine ca am vizionat un film mai bun decat odiosul "Watchmen". Macar atat.

I need help

2009-04-29T13:50:00.005+03:00

Ieri m-am vazut cu un foarte bun prieten, D., care a revenit saptamana trecuta din tarile calde, dupa cum am revenit si eu, si ne-am gandit noi sa mai batem restaurantele Capitalei cu acest prilej minunat. Zis si facut. Hai la "Caru' cu bere".
Cu o oarecare foame, nu cine stie ce, dar cat de cat, pe fund acolo, si cu emotii ceva mai mari pentru ca nu aveam rezervare, mishunam noi prin Lipscani si ajungem la vestita bodega. Inauntru dansuri si chiuituri, ca in orice seara la Car. Gasim imediat o masa de doua persoane, nu din alt motiv decat pentru ca D. a aparut de cateva ori la TV si il recunoaste lumea pe strada, vanzatorii de la chiosc si chelnerii din restaurante, si deh...sa dam VIP-ului o masa. Buuuuuuuun!
Incantati nevoie mare ca am primit masa la etaj si avem priveliste de la balcon, ne priponim privirea in meniu. Intr-un moment de mare inspiratie, amicu' comanda un platou mioritic a carui descriere mi-a trezit pe loc o foame ingrozitoare: cotlete de miel, carnati, ceafa de porc, cartofi la cuptor cu rozmarin, totul pentru 2 persoane evident. Sau cel putin asa ne zice d-soara waitress. Ne frecam noi mainile de bucurie, comandam si o Busuioaca si niste limonada si asteptam.
Ne aduce platoul dupa vreo 15 minute. Ma uit la el, se uita si D., vad la el pe fata aceeasi banuiala care ma loveste si pe mine, dar nu zicem nici unul nimic. Ceea ce ne asteptam noi sa fie un gigantic platou mioritic (nu scria gigantic in meniu, dar scria mioritic....ce naiba poti sa astepti altceva decat o portie de cal?!?!), era un platou in sine, e adevarat, dar era umplut doar pe jumatate, ca sa zic asa. Oarecum dezamagiti, ne apucam totusi voiniceste de infulecat fripturile si salata de ardei copti.
Pe la ultimele frimituri ale platoului, adica dupa vreo 10 minute:
D. (calm): Noi cred ca nu ne saturam din asta
Subsemnata (resemnata): Nu....
D. (calm si ferm): Va trebui sa mai comandam ceva
Subsemnata (cu mai multa tragere de inima): DA

Asa ca ne lingem pe buze si pe degete, ne mai uitam o data pe meniu si chemam d-soara.
Ea (vesela si serviabila): Va aduc un desert?
Noi (intr-un glas, seriosi): Nu
Eu (suava ca o zana care mananca numai iaurt toata ziua): Mai dorim un platou romanesc de la aperitive si niste carnati de Plescoi cu mamaliga.
D. (calm): Si inca o sticla de Busuioaca, va rog.
Ea (face eforturi sa inteleaga, e confuza si socata cateva secunde......WTF?!?!?!?!): ...................deci un platou cu aperitive romanesti si niste carnati cu mamaliga.........???
Noi: Da. Le aduceti impreuna, va rugam.

Jur ca rareori in viata am vazut o expresie a fetei mai confuza ca a fetei aleia. Dealtfel foarte simpatica si finutza, si sigur genul care mananca iaurt toata ziua. S-a abtinut insa cu stoicism sa-si arate impresia deplorabila despre noi si ne-a adus peste 10 minute cel mai mare platou de aperitive pe care l-am vazut vreodata. Nu stiu daca ne-a aratat si cu degetul, dar de povestit despre noi sigur a povestit.
Eu si D. insa, dupa momentul de hlizeala, ne-am apucat serios de noile platouri, care ni s-au parut de asta data indeajuns pentru burtile noastre nobile, am baut ambele sticle de vin si limonada si, surprize surprize, am comandat si profiterol la sfarsit.
Mmmbine, recunosc, profiterolul l-am comandat eu, dar jur ca a gustat si D. din el. Si a fost delicios!
Deci da, am nevoie de ajutor...

Interesant

2009-04-09T22:08:00.003+03:00

Aflai lucruri interesante zilele astea. Ca de obicei, sor-mea este o resursa inepuizabila de tips & tricks din domeniul frumusetii si cosmeticii, lucru pentru care o invidiez cam la fel de mult cum le invidiez si pe prietenele I. si S., la fel de cunoscatoare si de stilate. Desigur...asta spre deosebire de neanderthala de mine, care aflu ultima de diverse gadgeturi si noutati sau, mai mult ca sigur, nu aflu deloc.
Ma rog, revenind la discutia cu sor-mea, care si-a reinnoit de curand unghiile false, am aflat ca un mare avantaj al acestora este ca poti sa intorci clatitele cu ele, fara sa rupi clatita. Mi se pare un breakthrough in stiinta culinara, care ar putea aduce inovatii si in alte aspecte ale bucatariei si care inca nu si-a atins potentialul maxim :D
Pe de alta parte...nu mai poti sa te scarpini cu unghiile false asa cum o faceai pe vremuri sau sa performezi alte activitati minore, dar importante, legate de viata de zi cu zi a unui om normal, care poseda par, ochi, nas, gura......etc.....aceasta limitare mi se pare trista, foarte trista...

Baga mare

2009-04-05T11:07:00.003+03:00

Am un sef nemaipomenit. Nu stiu daca am mai spus-o sau daca am mai povestit, dar este asa de cool, ca atunci cand cresc mare vreau sa fiu ca el. Nu numai ca nu se enerveaza si este de o diplomatie exemplara, dar are un umor fenomenal.
Zilele trecute, nu stiu cum a venit vorba despre diferentele dintre femei si barbati, intr-un context mai larg desigur, si boss s-a oprit asupra problemei legate de flori. Care da, e o diferenta destul de raspandita intre reprezentatii celor 2 sexe, multi barbati fiind probabil de partea lui Mircea Badea, care nu intelege ce o fi asa nemaipomenit la un buchet de flori moarte. Hihi. Anyway, ce am retinut eu cu mare incantare este o mica anecdota despre o cunostinta a sefului care, atunci cand se supara nevasta, isi spunea spasit: "ma duc sa bag niste flori!". Mi s-a parut genial de amuzant si foarte inteligent din partea respectivului, chiar daca probabil era si el tot un Badea, dar mai resemnat. Simt nevoia sa ma repet: hihihihi....

2009-04-05T11:02:00.003+03:00

Am o mica nelamurire de mai mult timp. Nu inteleg de ce Ralph Fiennes nu joaca in mai multe filme. L-am vazut aseara in "In Bruges" si mi s-a parut din nou un actor grozav, dar cam nefolosit. Nu zic sa joace in "Transformers" sau in "X-men", dar hai sa ii gasim omului ceva mai mult decat Harry Potter si The Reader.

Poveste

2009-03-31T21:49:00.003+03:00

Prima data am citit ceva de Amos Oz acum vreo 2 ani cred, un roman numit "Cutia Neagra", cu o incarcatura emotionala destul de mare. Nu m-a impresionat prea mult, dar am apreciat talentul de a scrie un roman epistolar, gen mai rar intalnit, nu numai in literatura contemporana, ci in general in toata literatura universala a oricarei epoci.
Nu stiu de ce am cumparat "Poveste despre dragoste si intuneric", ultimul roman al lui Oz. Cred ca mi-a placut coperta foarte expresiva, cu chipul unui copil care citeste ascuns sub o patura si intr-o lumina slaba. Sau poate m-au impresionat recenziile. Oricum, am dat astfel peste una dintre cele mai aromate carti citite vreodata.
Este autobiografia scriitorului israelian, relatata extrem de simplu si cu o sinceritate dezarmanta si frumoasa, si acoperind anii copilariei si adolescentei. Autobiografia unui copil marcat profund de sinuciderea mamei, pe care o si ilustreaza de altfel intr-un final extrem de bun de roman. Poate unul dintre cele mai bune finaluri pe care le-am intalnit pana acum.
In rest, cartea e in mare parte o carte de atmosfera, cu imagini pline de aromele Israelului post-belic, cu strazi inguste si prafuite, soare si terenuri aride, cu miros de prajituri si portocale, cu peisaje si senzatii molcome si parfumate. Am simtit o placere calma si zambitoare in a citi romanul, punctata de revelatiile unor detalii mai putin cunoscute despre istoria politica si sociala a Israelului.
Printre altele, m-a impresionat in mod deosebit cum descrie copilul Amos noaptea in care locuitorii Ierusalimului au ascultat la radio rezultatul votului de la ONU cu privire la soarta fostei colonii britanice. Poate si pentru ca am vizitat de curand orasul si imi pot inchipui, macar partial, impartirea imaginara care s-a produs atunci in randul populatiei: liniste si intuneric in cartierele palestiniene, bucurie si muzica in casele si pe strazile evreiesti. Oricum, descrierea este emotionanta si foarte tulburatoare si spune multe...ca toata povestea romanului de altfel.

Millenium

2009-03-31T21:17:00.002+03:00

Stieg Larsson a reusit din nou sa ma tina pana la ore inaintate ale noptii/diminetii, citindu-i cartea, desi a doua zi ma astepta o alta zi corporatista. Nu il critic pentru ca, vorba ceea, de morti numai de bine. Din pacate, jurnalistul suedez care a scris trilogia "Millenium" a murit la putin timp dupa publicarea uneia dintre cele mai bune serii politiste pe care am citit-o vreodata. Nu ca as fi citit eu prea multe, dar calitatea cartilor sale este vizibila chiar si pentru admiratorii altor genuri de literatura.
Millenium este, asa cum am zis, o trilogie, din care in romana s-au tradus doar primele 2. Le-am citit pe amandoua in aproximativ 3 zile, desi sunt foarte stufoase si destul de dense. Sunt imposibil de lasat din mana insa, cu intrigi complicate si foarte bine puse in scena, si un tempo al actiunii exploziv. Unul dintre personaje este atat de original, ca nu poti decat sa il iubesti...sau sa il admiri pe Larsson pentru imaginatie in crearea tipologiei sale.
Ce nu imi place la cele 2 carti de pana acum sunt numele imposibile de suedezi si suedeze, respectiv de strazi si orase suedeze, precum si desele referiri la mancarea pe care o mananca personajele si care e extrem de anosta. Am dedus eu ca suedezii si suedezele beau multa cafea si lapte, mananca crema de peste, sendvisuri cu branza, pizza si fast-food, sau alte farfastlacuri fara nici un chichirez. Tot din cartile astea, am dedus/aflat ceea ce stiam deja, si anume ca isi cumpara multa mobila de la IKEA, sunt foarte interesati de industria de sex si de ciudateniile aferente si cumpara bautura numai de la magazine specializate (saracii!). Si evident, m-am bucurat si io ca romanul verde ca se intampla si la ei chestii nasoale, dom'ne.
Intorcandu-ne la lucruri serioase (am o tendinta de a aluneca in superficial....ceva de groaza), Millenium este una dintre seriile pe care le recomand cu mare mare caldura si care mi-a provocat una din suprizele foarte placute din ultimele 6 luni literare. Nu in ultimul rand si datorita unui pronuntat spirit de simpatie fata de femei care se degaja din cele 2 carti de pana acum si pe care as fi curioasa sa mi-l explice o eventuala biografie a autorului. Cumva, am o banuiala ca si ultima carte va fi la fel de "feminina", in acelasi stil usor macabru, desigur...

P.S. Prefer Millenium 1.
P.S. 2. A nu se citi de catre cei cu stomac sensibil.

Ar merge si o sarma acum

2009-03-28T17:48:00.002+02:00

Dau leapsa la Mihai. Ia sa te vad, amice :)

Sunt 46% român.
Testul zice aşa:

Ai tras un pic de răspunsuri pentru că nu vrei să ieşi ăl mai român dintre români. Ţi-e ruşine cu naţionalitatea ta. Speri să ai o slujbă de intelectual în altă ţară, dar te-ai duce şi la cules de portocale numai ca să scapi. Nu-ţi place când alţii flegmează pe stradă, dar arunci gunoaie pe jos. De 1 decembrie eşti ruşinat că ştii că e şi ziua mondială anti-SIDA. Nu dai şpagă pentru că nu ştii cum. (31 - 50 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Oldies but goldies

2009-03-04T14:50:00.001+02:00

"Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the road which will eventually lead to communism.." Karl Marx, Das Kapital, 1867

Aparitie

2009-03-03T14:46:00.004+02:00

Doamnelor si domnilor, dupa multi ani de asteptare infrigurata, de predictii si sperante, iata ca nemaivazutul s-a produs: mult-dorita Mama Murphy si-a facut aparitia editoriala.
Cum adica "cine?!"? Mama Murphy, adica muma lui Murphy, cel cu legile. Mdaaaa. A ajuns pana si pe peretii metroului bucurestean, cu doua aparitii de mare angajament filozofic: sfaturi pentru parinti si sfaturi despre casnicie, dragoste, sex si nu mai stiu ce. O nebunie, oricum!! Una din prezentarile de pe un site al unei edituri ne anunta ca mama Murphy a spus ca in batalia dintre sexe nu castiga nimeni niciodata. Mi se pare inefabil si fabulos.
Evident, nu e fabulos faptul ca se mai publica asemenea carti de aforisme si retete de viata lunga, ci ca unii le cumpara cu mult patos, nu stiu daca pentru a cita ulterior din ele sau pentru a le aplica infrigurati in, desigur, casnicie, dragoste sex si nu mai stiu ce.

Filme reloaded

2009-02-25T22:08:00.002+02:00

Horatiu Malaele e genial. Sunt sigura ca astepta de mult saracu' sa fac aceasta descoperire si sa il declar oficial un geniu, dar deh...am si eu limitele mele. Zic asta dupa ce am vazut "Nunta muta", care, desi sufera pe ici pe colo de cliseurile sordide ale tuturor filmelor romanesti, este absolut minunat prin "romanismele" pe care le surprinde aproape la fiecare scena. De neratat si datorita usoarei tente suprarealiste.

Am mai vazut si "Vals cu Bashir", filmul israelian care a ratat Oscarul pentru cel mai bun film strain anul asta. Nu stiu cum e filmul ala japonez care a castigat, dar "Vals cu Bashir" e o creatie originala si inteligenta, care necesita insa niste documentare inainte, fie si numai pe Wikipedia, despre razboiul din 1982 cu Liban. Ai nevoie de un stomac mai rezistent ca sa il urmaresti pana la capat, dar merita, pentru ca e altfel.

Scurt si la obiect

2009-02-25T21:57:00.001+02:00

Intrebare: Intr-un film 3D, poti sa te uiti sub fustele fetelor?

P.S. nu imi apartine geniala asertiune, asta ca sa elimin comentariile care nu isi au rostul. ma intereseaza raspunsuri daca aveti...

Rosu aprins...

2009-02-23T13:13:00.002+02:00

Sambata asta mi-am facut din nou manichiura rosie. Rosul autentic de la Dior, intr-o sticlutza care mi-a provocat o surpriza foarte placuta acum vreun an, si care imi aminteste de fiecare data de prietena care s-a gandit la mine.
Stiu, sunt de o frivolitate extrema cu acest blog, dar nu ma pot abtine sa nu impartasesc blogosferei faptul ca, de fiecare data cand imi inrosesc unghiile, ma cuprinde o euforie comparabila doar cu cea de a inghiti pe nemestecate o ciocolata aerata de la Milka. Micile bucurii ale vietii...

Filme

2009-02-23T10:38:00.002+02:00

In ciuda zilei de luni, a noroiului de afara, a crizei, a frigului, a viitoarei astenii de primavara...ma rog, in ciuda a toti si toate, azi mi-am inceput ziua bine. A castigat "Slumdog Millionaire" Oscarul pentru cel mai bun film si cica si pentru alte cateva categorii. Cred ca de multi ani nu m-a mai interesat atat de mult deznodamantul minunatelor premii, dar azi-dimineata primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific lista premiantilor.
Am un sentiment de mare satisfactie dupa aceste Oscaruri, pentru ca filmul mi s-a parut unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut in ultimii ani. Iar coloana sonora este de mare efect artistic, si am avut grija sa afle si vecinii mei chestia asta, aseara, dupa ce am downloadat soundtrackul cu mare aplomb piratesc si am dat la maxim pe niste ritmuri indiene.
In rest, nici o surpriza majora la premiile astea. Sean Penn a meritat premiul, ca de obicei, pe Kate Winslet o iubesc declarat si neconditionat, Penelope Cruz a fost delicioasa in filmul absolut banal al lui Allen, iar despre Joker numai de bine.
Sigur, si Streep in "Doubt" parca merita ceva, fie si numai pentru arta acestei femei de a juca orice tip de rol in (aproape) orice tip de film. La fel si Rourke pentru un rol extrem de simplu si de efect in "The wrestler". Poate data viitoare.
Nu am inteles potopul de nominalizari pentru filmul cu Benjamin Button. Sa fie oare pentru ca juca minunatul si nemaivazutul Brad Pitt (care nu prea stiu ce joaca in acest film....), sau pentru ca filmul este ingrozitor de lung si de previzibil? Ma rog...in afara de make-up si de o poveste originala (care, btw, nu apartine scenaristului, ci lui F. Scott Fitzgerald) nu am vazut nimic interesant in acest film. Recunosc insa ca pe mine cuplul Brangelina ma lasa absolut rece.
Ah, ce m-a indignat la aceste premii este ca a castigat Wall-E premiul pentru animatie, si nu Kung Fu Panda :( offf.... I still love you, Panda.
Ce am mai vazut de pe lista nominalizarilor.....Revolutionary Road, care e destul de tulburator, dar facut si jucat foarte bine, Changeling, cam sumbru, dar emotionant, Milk, activist si cam lung, salvat fara discutie de Sean Penn, Rachel Getting Married, putin enervant prin adevarurile despre relatiile familiale de zi cu zi. Nu am inteles ca cauta Frost/Nixon pe lista nominalizatilor. Culisele celebrului interviu sunt fara indoiala extrem de interesant de vazut, dar totusi...e doar un film si nimic mai mult.

Acum mai am pe lista "The reader" si "Waltz with Bashir". I'll keep you posted :)

Ce nu vreau sa am in casa

2009-02-14T15:52:00.003+02:00

Preluand leapsa de la Irina, hai sa vedem ce nu imi place sa am in jur:
- bibelouri, ziare vechi, poze de nunta pe pereti, mobila veche si oglinzi de toaleta
- tevi care se sparg sau care curg sau care tiuie sau care fac ele ce fac si ma obliga sa il chem pe nea Costica sa le repare
- grasime, pete de grasime, urme de grasime, miros de grasime...well, u get my point
- oameni nesimtiti sau prosti
- computere care nu merg, se restarteaza, se taraie prin programe, nu asculta de comenzi, se blocheaza, etc. etc.
- prea multe pahare de cristal sau cristale in general
- antichitati
- vecini care bat in tevi
- vecini care nu-si schimba patul scartaitor
- aranjamente ultramoderne de mobilier numai de dragul de a fi snob
- covoare de pe vremea strabunicii
Leapsa la Gabi si la Delia.

La teatru, birjar!

2009-02-13T10:55:00.002+02:00

Ma chinui de 2 saptamani si mai bine sa fac rost de niste amarate de bilete la teatru. La orice teatru cat de cat decent, care sa nu-mi iroseasca banii si si timpul. Domne', si nu reusesc!!
Observ cu stupoare ca biletele se epuizeaza la cateva ore dupa ce s-au pus in vanzare si nu reusesc sa imi explic fenomenul. Nu am nici o indoiala ca piesele pe care le vanez sunt foarte bune, dar totusi....Cred ca nici ghearele de pui de pe vremea raposatului nu se vindeau asa de repede.
Am pus in miscare o intreaga retea de oameni care pandesc aceste bilete ...and still! Iar ceea ce nu imi explic eu nu este neaparat apetenta de nestapanit a bucurestenilor pentru productii teatrale, ci faptul ca aceasta inclinatie artistica nu se reflecta nicaieri altundeva in viata sociala a minunatului oras. Adica ne calcam pe picioare sa mergem la teatru, dar ne imbracam cu sclipici, scuipam pe strada, claxonam ca descreieratii, ne-o tragem unii altora la serviciu si nu numai, suntem galagiosi, ascultam manele si ne intrecem cu masinile, la 3 cuvinte tragem si o injuratura, traiam superficial si zgomotos, DAR....mergem la teatru, domne'! Mergem la teatru! Traiasca imaginea!

Avem o criza, cum procedam?

2009-01-21T19:33:00.002+02:00

Ieri, una din doamnele care organizeaza bucataria minunatei companii si care in general ne mai ajuta pe noi, lenesii, pe ici pe colo, a golit frigiderul de la etajul 2. Cu tot cu mancarea mea dietetica impachetata mumos in caserola. L-a golit = a aruncat totul la gunoi.
Nu mi-a mai ramas de facut decat sa ma duc tacticoasa la gunoi si sa culeg delicat, ca o doamna, caserola. Si sa mananc continutul, evident. Alaturi de amicul G. (salut, G!) care a comentat spumos despre efectele neplacute ale crizei noastre cele de toate zilele....

Noi si ei

2009-01-20T14:43:00.002+02:00

Din pacate nu pot sa evit acest titlu segregationist. Si nici nu ma mai pot abtine. Ma framanta chestiunea de prea mult timp si, cu riscul de a parea plina de prejudecati, o sa atac frontal un subiect sensibil si degraba varsatoriu de political correctness.
Ma refer aici la varsta a treia a societatii romanesti. Nu ma intelegeti gresit: parintii mei se apropie de aceasta varsta si nu ii respect mai putin din cauza asta, am o bunica pe care o iubesc foarte mult (din pacate doar una, cealalta nu merita titlul de bunica) si am avut profesori magistrali care trecusera binisor de 60 de ani. DAR!!!
De-a lungul ultimilor ani mi s-a impus o realitate care mie mi se pare greu de combatut. Dincolo de diferentele de mentalitate absolut normale dintre generatii, pe care le accept cu galme, dar le accept, observ ca obisnuinta comunista a incalcarii granitelor vietii personale nu s-a pastrat decat la concetatenii care au o anumita varsta respectabila. Sigur, patologia nerespectarii limitelor se intalneste si la cei mai fragezi, dar la zona pensionarilor atinge niste proportii inspaimantatoare.
Spre exemplificare as putea sa enumar variate practici din zona publica romaneasca, de la agatarea de paltonul calatorilor la urcarea in mijloacele de transport si iritarea mahalageasca la exprimarea unor proteste decente (si normale in contextul dat), la refuzul oricaror opinii si practici care contrazic "bunul mers" al societatii comuniste ("asa se face, maica"), de la scanarea indecenta a sacoselor de cumparaturi, pana la impunerea dezinvolta a opiniilor referitoare la ce sa faci cu banii tai si in casa ta.
Prototipurile sunt diverse: administratorul oligofren, bunicutza isterica, precupeata cu batic, bunicutzul decrepit, vecinul scandalagiu, s.a.m.d.
Stiu din experienta proprie ca sunt nenumarati reprezentantii varstei a treia de la care intr-adevar ai ce invata si care nu iti intind creierii pe bigudiuri. Din pacate, chiar si acestia, daca nu au avut cumva experienta occidentala inainte de 1989, au o problema cu definirea granitelor personale. Si declar public ca accept opinii contrare la aceasta teorie.

P.S. Va rog de asemenea sa apreciati limbajul absolut corect din punct de vedere politic. As fi putut sa folosesc termeni de genul "batran", "mos", "baba", "fosila", "mumie", etc., dar sunt o tanara bine-crescuta :D.

Pentru inceput....

2009-01-07T16:35:00.002+02:00

Multumesc mult tuturor prietenilor care ma fac sa traiesc in continuare Craciunul, desi el a trecut de vreo 2 saptamani :)
Pentru ca am avut un Craciun destul de atipic anul trecut, cadourile mele au inceput sa soseasca la inceput de 2009. Ceea ce desigur nu are cum sa supere pe nimeni, cu atat mai putin pe mine, care pe 25 decembrie nu am capatat decat o excursie la Masada, pe undeva pe langa Marea Moarta :D

La Multi Ani!

Si vine si Craciunul 2008....

2008-12-07T18:05:00.002+02:00

Am citit blogul familiei Adamescu acum cateva ore si ma tot gandesc de atunci cum sa raspund la leapsa Irinei. Si mi-am dat seama ca se schimba foarte putine lucruri printre dorintele mele de Craciun din ultimii ani, cumva ma invart in jurul acelorasi vise, si nu imi dau seama daca e dovada de perseverenta, stabilitate sau incapacitate de a le atinge pe unele dintre ele.
In orice caz, pe scurt i-as cere Mosului:
- un brad stufos plin de globuri rosii si de cadouri si o masa de Craciun linistita
- zapada si sanii pe strada
- o casa noua (mersi, Irina, ca mi-ai adus aminte), mai mare decat garsoniera pe care o am acum...fyi, ma multumesc si cu un apartament cu 2 camere
- multa sanatate si liniste pentru cei pe care ii iubesc
- aceeasi prieteni pe care i-am avut anul asta si in anii trecuti...da, recunosc, am cei mai buni prieteni din lume si, daca nici asta nu e un cadou de cerut de la Mosul, atunci nu mai stiu...
- multe zambete si multa energie ca sa ma pot bucura si ca sa ma pot intrista pentru ce va fi in 2009
- world peace, desigur
- vointa ca sa imi indeplinesc promisiunea de a ajunge in Armenia anul viitor
- un abonament la piscina

Observ ca asta cu abonamentul e noua in palmaresul de doleante. Deci nu sunt chiar atat de plictisitoare, totusi :)

4 decembrie 2008

2008-12-04T21:08:00.003+02:00

"Iubire etc. Premisa este simpla. Lumea se imparte in doua categorii: cei care cred ca scopul, functia, pedala de bas si linia melodica principala a vietii stau in iubire si ca tot restul - tot restul - este doar un etc.; si ceilalti, nefericiti, care cred in primul rand in et caetera vietii, pentru care iubirea, indiferent cat de agreabila ar fi, nu e decat un trecator vartej al tineretii, preludiul pripit al scutecelor schimbate, dar nu la fel de solida, constanta si de nadejde ca, sa zicem, decoratiunile interioare. De fapt, e singura clasificare a oamenilor care conteaza."
Julian Barnes - "Trois"

O, tempore....

2008-12-03T22:45:00.005+02:00

Amicul Mihai mi-a ridicat o minge la fileu si m-a mai si starnit bagand in blogul lui un link catre genericul de la Beverly Hills 90210. Acuma nu stiu de unde a dedus el ca eu, muuuult mai tanara decat el fiind, as fi fost la varsta cosurilor de pe fata ca sa ma uit la acest serial atunci cand se uita el. Dar sa zicem....
Deci care era intrebarea? Cine e personajul de desene animate preferat?
Recunosc ca preferinta lui pentru Donna este mai mult decat indreptatita. Avea si fata aia nevoie macar de un admirator, saraca, pentru ca in rest nu cred ca inspira decat mila si amuzament telespectatorilor fideli ai serialului. Dar sa nu ii uitam nici pe ceilalti.
De exemplu Jason Priestley......pffff, cred ca daca bagau o marmota in serial care sa sparga seminte, si ea ar fi fost mai interesanta. Despre Andrea nici nu ma tine tastatura sa scriu, din cauza rolului absolut enervant si irelevant. Dylan sau cum il chema pe ala: recunosc ca am avut momente in care mi-a placut (deh, era baiatul rau), dar acum uitandu-ma in urma nu am decat doua cuvinte pentru el. Schizoid narcisic. Am zis.
Care mai e? Ah, Brian Austin Green. De acord cu Mihai, absolut groaznic si hidos pe deasupra. Ian Ziering. Nu stiu cum juca, pentru ca sincer eram fascinata de zulufii lui (as fi si acum la fel, sunt topita dupa zulufi). Era oricum mai amuzant decat multi altii. Jennie Garth. Mihai, te inteleg intr-un fel. Dar numai intr-un fel. In celelalte feluri nu pot decat sa imi amintesc zambetul ei de harciog extaziat si fitele de primadona in dizgratie, care pentru mine o faceau cea mai nesuferita personaja din serial.
Si asa ajungem la personajul preferat. Da, ati ghicit: Brenda. Dar asta post-factum sau post-partum ca sa zic asa. Fata asta nu mi-a spus nimic multe episoade la rand, ba chiar incetasem sa ma uit la serial si ea, nimic nimic. Nu imi soptea nimic in casca. Pana intr-o buna zi in care au explodat in presa articolele despre ea: cum e ea isterica, prost-crescuta, depravata, nebuna, ma rog, o shtoarfa, ca sa citez un personaj celebru. Si mi-am zis: "Da, domne, uite ca era ceva interesant in acel serial! Numai ca nu am stiut eu". Pe bune ca m-as mai fi uitat daca as fi stiut ca in gloata de plictisiti de acolo exista un asemenea exemplar.

P.S. I-am uitat pe minunatii, calzii si ever prezentii parinti ai gemenilor. Dar ma tem ca nu ma pot decide intre "whatever...." si "ohhhh, boy!!".

Gotan Project

2008-12-03T22:10:00.002+02:00

De cate ori intalnesc fenomene ca Gotan Project, ma gandesc ca intr-o zi m-o lumina si pe mine Domnul cu o idee geniala in urma careia sa ma ingrop in bani.
Nu stiu daca cei de la Gotan s-au ingropat in bani (mie joia trecuta la concert mi se pareau inca destul de vioi), dar ceea ce fac ei se bazeaza cu siguranta pe o idee geniala. Sa canti tango-ul asa cum o fac ei este o sclipire de maestru. Sigur, iti mai trebuie o chitara, un pian, o vioara, un violoncel, niste sintetizatoare, un sunet de acordeon care hipnotizeaza si o pereche de dansatori, dar toata punerea in scena a combinatiei taie rasuflarea.
Este cel mai bun al doilea concert la care am fost vreodata si spun asta dintr-un singur motiv. Dincolo de acordurile superbe, de imaginile unei vieti cotidiene pasionale si triste in acelasi timp, dincolo de culoarea de rosu nerusinat de bordel sau de asfintit tropical care insoteste melodiile, muzica celor de la Gotan te pune pe ganduri. E mai mult decat inducerea unei stari, e inducerea unor gandiri, e hipnotizatoare si acaparatoare, e muzica oamenilor care se opresc din fuga vietii ca sa isi traiasca iubirile si ca sa zambeasca la soarele care rasare deasupra orasului.
Orice ar fi, nu ratati un concert de-al lor. Este o experienta intensa si bogata pentru ochii si urechile sufletului.

Pensionarii printre noi

2008-11-25T22:24:00.003+02:00

Am un coleg care daca nu are 60 de ani, are sigur 70. Il cheama Andrei. Asa se recomanda el. Ei bine, colegul Andrei, care sta la cateva locuri in spatele meu, are norocul de a nu munci niciodata. De a nu munci niciodata in compania in care lucram impreuna, vreau sa zic. Omul o fi muncind el in alta parte, nu zic, dar eu de fiecare data cand ma uit pe ecranul lui (da, fac mojicii din astea cand trec pe langa colegi, adica ma holbez in ecranele lor sa vad ce fac), nu vad decat fie "Mondenii", fie Simona Senzual, fie "Libertatea", fie Yahoo Messenger. Parol! Si il mai aud uneori vorbind la telefon, dar despre lucruri greu de conectat cu activitatea locului sau de munca.
Si pe langa faptul ca il invidiez din suflet, mi se pare o nerusinare ca nu isi ia folie protectoare la ecran, ca macar sa nu vada toata lumea nimicul pe care il presteaza. Ca asa, mess si ziare mai gusta si altii pe ici, pe colo, dar, vorba maritului Capone: acopera-te, domnule!

"This is what I call good life"

2008-11-25T10:34:00.002+02:00

Acum 4 ani am facut o intelegere comico-serioasa cu o foarte buna si speciala prietena, pe numele ei Dina din Armenia, care prevedea in mod expres organizarea de intalniri bilaterale anuale intre parti, locul si data exacte neavand o prea mare importanta.
Socant, dar intelegerea s-a transformat nu numai intr-un ritual al unor intalniri anuale respectate cu sfintenie, pentru care partile fac eforturi destul de insemnate, ci si intr-un ritual al unor obiceiuri de viata buna (si lunga, speram), care pigmenteaza aceste coliziuni interculturale.
De data asta, vizita amicei in Bucuresti a debutat furtunos la Caru' cu Bere, in fata unui ciolan romanesc sanatos (eufemism pentru IMENS), urmat de papanasi, tort de ciocolata si clatite, si spiced-up de o conversatie savuroasa despre obiceiurile de nunta la armeni, birocratia poloneza, untura servita in restaurantele cu specific polonez din Varsovia, frati si surori, viza Schengen si....ma rog, intelegeti voi, cam tot ce poate incapea sub acoperisul unui restaurant.
Pe principiul romanesc si foarte angajant al celor 3 zile si 3 nopti, aseara a trebuit sa continuam aprofundarea subiectelor de mare amploare mentionate anterior. Asa ca subsemnata a gatit traditionalul pui pe sticla (mentionam ca sticla a fost umpluta cu coniac), condimentat, uns si para-uns, efectul fiind ca probabil intregul bloc a simtit mirosul crocant de coniac la cuptor. Iar cu pui pe sticla si Busuioaca de Bohotin ce poti face altceva decat sa stai pana la 2 noaptea dezbatand subiecte fierbinti din actualitatea internationala?!
Cum ar fi de exemplu:
- cand are de gand subsemnata sa se duca ambasador in Brazilia?
- cand are de gand oaspetele sa devina secretarul general al ONU?
- cum se stinge lumina si se incuie cu cheia aeroportul international din Lvov
- de ce (nu) e indicat sa calatorim cu masina si trenul prin Ucraina
- de cat ghinion ai nevoie ca sa te prinda controlul la aeroport, tocmai cand incercai sa treci fraudulos un borcan cu untura poloneza peste megasecurizata granita romana?!
- Auschwitz ca destinatie turistica
- Armenia ca destinatie turistica
- georgienii si presedintele lor
- lucrul intr-un ONG cu sediul intr-un sat polonez
- dulciurile armenesti....etc.....etc....etc....etc...

Concluzia decenta si absolut logica a dezbaterilor a fost ca la anul avem nevoie clar de o conferinta in care sa extindem prezenta si amploarea discutiilor, si probabil ca si a meniului. Dezbaterile continua....

Despre iepuri

2008-11-13T22:28:00.002+02:00

Da, stiu, mai am putin si ma transform intr-un Almanah al vietuitoarelor de pe langa casa omului, intr-un Atlas de zoologie sau chiar intr-o Zana Buna a pets-ilor de tot felul si toata blana. Dar asa s-a nimerit...Azi am avut un "business lunch" la care am aflat o gramada de lucruri interesante despre, ati ghicit, iepuri. Cum s-a ajuns acolo e mai bine sa nu ne intrebam, ideea e ca descoperirile despre acesti mici prieteni ai omului (aici vorbeste zana buna din mine si nu gurmanda care i-ar vedea intinsi pe varza) m-au socat in asa masura ca trebuie sa le impartasesc:
Stiati ca:
- iepurii nu mananca numai varza si morcovi, ci si snitzele si ciocolata? ba daca se supara, nu mai mananca varza si morcovi deloc, ci cer imperios numai fripturi.
- iepurii isi plesnesc urechile cand alearga fericiti prin casa? (jur ca asa s-a exprimat persoana in cauza, fosta stapana de iepure)
- iepurii stiu sa tipe si o fac uneori
- rod mohair, cabluri si usi, dar nu si mobila ..... sau poate nu ii placea iepuroaicei respective esenta de mobila a colegei
- se spala pe blana ca pisicile si, tot ca pisicile, nu vor sa stea singuri in casa. Spre deosebire de pisici insa, tropaie atat de tare ca scoala vecinii din somn
- dorm in pat cu tine daca asa au ei chef
- bat din picior exact ca Bocanila atunci cand ies la agatat

Una peste alta, viata langa un iepure e o adevarata aventura!! Next pet: Bugs Bunny!!

Despre pisici

2008-11-10T19:05:00.002+02:00

Celor care au o pisica, linkurile de mai jos o sa le para o alinare, pentru ca vor intelege ca nu numai ei o patesc. Celor care nu au, le recomand macar o data in viata sa isi ia una, ca sa se amuze (sau nu) vazand cum mata sau cotoiul lor imita pisica de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=w0ffwDYo00Q
http://www.youtube.com/watch?v=s13dLaTIHSg&feature=channel

Maritul Pasha al familiei subsemnatei nu face exceptie de la comportamentul pisicesc exemplificat mai sus, comportament pe care si-l etaleaza zilele astea cu mare fervoare, mai ales ca se afla in vizita in capitala si deh! da si el ce are mai bun. De exemplu, trateaza cu o indiferenta imperiala computerul, in orice situatie, cu o singura exceptie: situatia in care eu am nevoie de acest obiect. Moment in care, de altfel foarte delicat si tacticos, se insinueaza miseleste si se aseaza exact pe tastatura. Fireste ca trebuie sa iau atunci tastatura in brate si sa incerc sa intrevad tot ce e pe monitor prin perii pufosi ai bestiei, care acopera jumatate de ecran....Cats...

Laudata fie subsemnata

2008-11-04T14:48:00.003+02:00

Pentru ca asta trebuie sa faca. Sa se laude. Da, ati ghicit, e sfarsit de an fiscal la minunata companie si toti, cu mic cu mare, isi sufleca manecile si se apuca sa isi completeze fisele de evaluare. Ma rog, se cheama ele altfel, dar tot aia inseamna.
Spre deosebire de frumosul sector public, unde pui colo niste note in niste casute care se refera la niste calitati de baza ale functionarashului cel zglobiu, aici, la noi, la corporatistii cei viteji, e mai complicat. Adicatelea, pe langa ca trebuie sa te uiti cu atentie la ce ai scris ca obiective pentru anul trecut (ce-o fi fost in capul meu?! am trecut numai porcarii...), mai trebuie sa iti identifici si "strenghts" (ochi albastri ajunge?), "opportunities for development" (cine, io?miss perfect?!magarilor....), "actions for development" (nu ca acum intindeti coarda...), plus obiectivele pe anul viitor (mare atentie de data asta!).
Ce faci in acest caz de limita, as zice eu, ca o novice in ale corporatismelor. Pai te uiti ce au scris altii, clar...........si te apuca admiratia pentru ei si mila pentru tine. Doamne, dar ce caut eu printre acesti oameni minunati, acesti colegi inimosi, acesti oameni de vanzari de amploare mondiala?! Nu stiu ce caut, dar cu siguranta trebuie sa caut sa par ca ei. Copy/paste cu nadejde deci, ca sa nu fim mai prejos.
Dupa aceea, deschidem ceea ce se cheama "Career development frameworks", pe care le gasim pe un foarte complicat portal al companiei. Si deodata simt nevoia imperioasa sa ma tin bine de scaun, ca mai am putin si cad sub el. Nebunie generala, intinsa pe nu stiu cate pagini si tabele, cu nu stiu cate recomandari pentru fiecare pozitie inventata vreodata in aceasta companie. Ma apuca ameteala deci si inchid netul. Oftez si ma intorc la fisa. E clar, tot inspiratia poetica e mama evaluarii.......Mai oftez o data si cu ochii pe geam incep sa imi debitez laude de sine.
Nu am terminat inca, asa ca astept prietenii sa se dovedeasca prieteni si sa imi ofere cateva recomandari. Sa imi spuna adica la ce sunt buna, daca tot nu au inteles aluzia. :)

Documentar

2008-11-01T14:17:00.002+02:00

Am primit linkul de mai jos intr-unul din nenumaratele mailuri continand poante, bancuri, ghidusii, ppt-uri si filmuletze.
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=en

Din fericire nu l-am sters si mi-am facut curaj si timp sa ma uit. Ceea ce va recomand si voua. Foarte interesant...

Back to basics

2008-10-26T19:11:00.001+02:00

"What must I do, to tame you?
asked the little prince.

"You must be very patient," replied the fox.
First you will sit down
at a little distance from me
-like that-in the grass.
I shall look at you out of the corner of my eye,
and you will say nothing.
Words are the source of misunderstandings.
But you will sit a little closer to me,
every day..."

The next day the little prince came back.

"It would have been better to come back
at the same hour," said the fox.
"If for example, you came at four o'clock
in the afternoon,
then at three o'clock I shall begin to be happy.
I shall feel happier and happier
as the hour advances.
At four o'clock,
I shall be worrying and jumping about.
I shall show you how happy I am!
But if you come at just any time,
I shall never know at what hour
my heart is ready to greet you. . .
One must observe the proper rites. . ."

"What is a rite?" asked the little prince.

"Those also are actions too often neglected,"
said the fox.
"they are what make one day
different from other days,
one hour different from other hours.
There is a rite, for example, among my hunters.
Every Thursday they danse with the village girls.
So Thursday is a wonderful day for me!
I can take a walk as far as the vineyards.
But if the hunters danced at just any time,
every day would be like
every other day,
and I should never have any vacation at all."


So the little prince tamed the fox.

La castel in poarta....

2008-10-19T21:48:00.002+03:00

Pardon, la palat in poarta duminica dupa ora 10 bat o gramada de autocare cu turisti straini. Vorbesc desigur de Palatul Parlamentului, minunea de la Maglavit, oroarea, mandria tarii, s.a.m.d. Pentru a doua oara de cand sunt in Bucuresti, vizitez a doua cladire ca marime din lume si a treia ca volum (mai am si alte detalii proaspete in minte, dar deocamdata ma abtin), cu ghid in limba engleza pentru strainezii veniti sa asculte cum era cu comunismul in Romania.
De data asta a fost mult mai bine, pentru ca pustiul care facea pe ghidul, pe langa ca vorbea o engleza foarte decenta, mai facea si poante...Deh, ce stie el? pe la 1989 iarna pariez ca nu era nici in planurilii cincinale.
Dar ca sa nu fiu rea, recunosc ca poantele erau bune si il prezentau pe nea Ceasca drept un tip extrem de hazliu cu pretentiile lui, ceea ce desigur e foarte simplu de afirmat acum. Oricum, am mai ascultat inca o data cum a fost cu demolatul cartierului vechi, cate miliarde de becuri sunt in palat (intre 3 si 4), cat cantareste cel mai greu candelabru de acolo (5 tone), cat cantaresc covoarele (atat de mult, ca cica te lasa sa le iei acasa daca poti sa le ridici...asta daca nu te impiedici cu ele in brate de nea Vacaroiu), de pe unde e marmura, cum s-a facut totul cu materiale romanesti si alte mizilicuri de acestea. M-a induiosat sa aflu ca muncitorii care au lucrat acolo, sau poate chiar arhitectii, au ascuns ei niste simboluri crestine prin arhitectura palatului...iti dau lacrimile, nu alta...
2 lucruri mi-au atras in special atentia.
1. Mi-am adus aminte cu un fior destul de neplacut de o experienta de acum 2 ani cand a trebuit sa organizez o conferinta prin salile Palatului. Inca mai cred ca merit o medalie pentru ca nu mi-am pierdut mintile de nervi atunci. Atmosfera parea oricum ireal de linistita acum.
2. Cand am iesit pe vestitul balcon care da inspre Bulevardul Unirii, chiar in piata din fata, se lafaia nestingherit targul de toamna al produselor romanesti (sau era targul agricol?). Efect si impresie garantate pentru strainezi, care au putut sa se delecteze inca o data cu mixul de marketing al Bucurestiului, cu succesiunea mioritica: sat-mahala-capitala cu pretentii.
Cel mai important insa este ca vizitatorii au iesit cu zambetul pe buze de la preumblare, probabil cu ganduri osciland intre soc, amuzament si admiratie. Iar eu cu aceasta ocazie mi-am mai adus inca o data aminte cum, inainte de 1989, credeam ca a manca banane este ilegal. Si am zambit si eu, desigur...

Basca

2008-10-16T13:22:00.002+03:00

G: - Eu daca port sapca, arat ca un tractorist veritabil...
Eu: - Cred ca mai bine porti basca, sa arati ca un comunist.
G: - Am purtat basca, acum vreo doi ani. Purtam chiar frecvent.
Eu: - Aoleo, dar ce te-a apucat?!
G: - Vroiam sa scap de prietena si nu stiam cum. M-am si ras in cap....le-am incercat pe toate. Basca a fost una dintre ele. Dar degeaba, nu a tinut.
Eu: - Nu intelegea fata.
G: - Nu, dar eu cred ca era masochista. Altfel nu imi explic. Pana la urma i-am spus ca nu mai pot.
Nu am inteles daca amicul, de altfel foarte simpatic (salut, G!), nu mai putea sa se poarte ca un comunist autentic sau nu mai putea pur si simplu...

Welcome back

2008-10-15T11:10:00.003+03:00

Azi e una din zilele alea, stiti voi, in care iti faci de lucru cu cafeaua, cu stirile despre criza mondiala, despre Loganurile de 78.000 euro si partida de mici si carnati de pe cladirea CFR-ului, cu micile si maruntele e-mailuri care mai rasar din cand in cand in Inbox.
Mai pe scurt, subsemnata prezinta azi un somn de mare anagajament patriotic si, din fericire, se bucura de o zi apatica si lipsita de evenimente meteo corporatiste.
De aceea, consider ca am toate motivele sa anunt tocmai azi, in mod oficial si ritos, ca am parasit furtunos Yahoo 360 (recunosc, la sfatul inimos al amicului Mihai....ce om! ce caracter!), ca o sa imi bag mintile in cap urgent si o sa mai scriu si eu una alta despre aventurile din micul Paris si nu numai.
Cu aceasta ocazie, trebuie sa recunosc insa ca ma incearca o oarecare nostalgie pentru blogurile mici si mari pe care le las in urma in mlastina yahoo-ului, dar va trebui sa ma resemnez din moment ce nu pot fi importate retroactiv.
Si tot cu aceasta ocazie, lansez un apel timid la initiatii in ale blogspotului, sa ajute o biata fata de provincie cu sfaturi privind adaugarea de diverse brizbrizuri/aplicatii pe nou-nascutul blog. Nu de alta, dar e cam golas deocamdata.

Sa incepem cu sfarsitul

2008-10-14T22:47:00.000+03:00

: Adica sa incepem cu ultima postare de pe yahoo 360, la care am primit mai multe reclamatii cum ca vezi Doamne! ba nu se incarca, ba nu poate cetateanul onest sa isi exercite dreptul la opinie. Astfel, reiau gaselnita de acum o luna si o postez aici, cu speranta ca este doar inceputul unei blogarii simpatice.
Sa purcedem deci....: "Am fost 4 zile undeva pe langa Lyon pentru un training corporatist care s-a dovedit pe alocuri extrem de folositor, mai ales la capitolul negociation skills. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici, ci despre ce invataturi am mai tras eu cu aceasta noua plimbareata ocazie.
Prima si cea mai importanta este sa nu mai zbor niciodata cu Air France.
A doua este sa nu mai zbor niciodata cu Air France.
Prima se datoreaza faptului ca mi-au pierdut bagajul (les bastards!!!!!!!!), a doua faptului ca au vandut cu 13 bilete mai multe decat aveau la respectivul zbor si eu ma numaram printre norocosi.
Dincolo de asta, french papa este una dintre cele mai interesante experiente culinare din viata mea si cu siguranta va ramane asa si de acum incolo. Am invatat ca poti pune somon langa ciuperci si ghiveci de legume, poti face sufleu de peste si poti manca un copan de pui cu un crab alaturi. Salata cu organe este minunata, iar prajiturile de ciocolata o minune. De branza nici nu mai vorbesc. Nu spun ca mi-a placut tot, dar macar am gasit totul al naibii de interesant.
Cu aceeasi ocazie lyoneza am mai aflat si ca numita tara Kenya este a 8-a minune a lumii, mai ales in materie de preturi si salarii si ca mai bine te intalnesti cu un leu singur decat cu un elefant singur. Ma gandesc ca vreodata aceasta informatie va ajuta pe cineva , asa ca o arunc si eu in cyberspace :P.
Aceeasi plimbare m-a determinat sa decretez ca Amsterdam este cel mai prost organizat aeroport vizitat pana acum, iar Parisul si Lyonul cele mai slabe la capitolul cadouri, suveniruri, magneti.
In rest, am confirmat ceea ce stiam: francezii nu vor sa vorbeasca engleza, au patiserie foarte buna, dar sunt pe alocuri ai naibii de ciudati. Ah, si nu le plac est-europenii care vorbesc si rad tare in baruri haha. In plus, am asistat la o scena absolut dementiala la duty-free intre un client englez si vanzatorul francez, care m-a facut sa inteleg adversitatea seculara dintre cele doua tari. Nici ca puteam vedea pe viu o diferenta mai mare intre vorbaria si extravaganta franceza si calmul presarat cu un umor mucalit si cinic de nestapanit al britanicului. Mai ales ca am avut si in grup un coleg britanic delicios de amuzant.
Si sa nu uit! pentru ca mini-imprimanta pentru fotografii pe care am primit-o cadou ar concura fara probleme la concursul de gadgeturi mega simpatice, super utile si uber comprimate, am mai aflat cu aceasta ocazie si ca HP face intr-adevar cele mai bune imprimante :):):)".